Carbunele a fost folosit pentru purificarea apei, de indieni si egipteni, cu 2000 de ani inainte de Ch. In medicina populara carbunele ( taciunele ) era folosit pentru descantece ( taciunele era aruncat in apa de roua sau neinceputa, care era apoi bauta de bolnav ) .
Solutia obtinuta in urma "stingerii carbunelui" avea proprietatea de a absorbii toxinele metabolice si era mai utila decat multe medicamente scumpe, prezente azi in farmacii. Era folosit in multe situatii de urgenta ( prim ajutor in caz de otraviri si toxinfectii ), gastrite, ulcer, hiperaciditate, balonare, dureri de cap, somnolenta, hipertensiune, hipercolesterolemie, palpitatii, iratibilitate, alcoolism, neurastenie, agitatie psihomotorie, slabiciune musculara, micoze, scabie, psoriazis, caderea parului ( a-ti pune cenusa in cap ) intarirea unghiilor ( cenusa contine siliciu, magneziu, zinc, potasiu ) astm bronsic, alergii, guta, eczeme, gangrena, etc.
Intr-o teava se introduceau tulpii de tei ( curatate de coaja ), nisip, iar capetele se sigilau cu argila. Se ardea 2 ore, se scoteau crengile arse, se macinau cu rasnita, si se pastrau in pungi de hartie. Se mai obtinea o cenusa, din arderea de coceni de porumb, paie de cereale, frunze uscate, coada-calului, urzica moarta, papadie, teci de fasole uscata.
Pentru prima data, in epoca moderna, s-a introdus un filtru de carbon pentru purificarea apei, in anul 1862, dar abia din anii 70 a devenit o metoda curenta de filtrare a apei de la retea. Este una din cele mai eficiente arme din arsenalul de filtrare chimica. Poate proveni din carbune de bitum, lignit, antracit, turba,samburi de prun, caise, de struguri, trei, seminte de in, ramuri de vita de vie sau coaja de nuca de cocos.
Desi costurile de fabricatie sunt cu 20% mai mari- mai scumpe- cele mai eficiente, sunt cele cele obtinute din coaja de nuca de cocos, intrucat au rezistenta mare la abraziune, stabilitate termica si dimensiuni mici, ale porilor ( grad ridicat de absorbtie).
Carbunele natural -coaja de nuca de cocos arsa- este uscat si incalzit a doua oara, la 870 de grade, intr-o atmosfera saraca in oxigen, dar bogata in vapori de apa, pentru a fi indepartate ultimele urme de hidrocarburi, ramanand astfel plin de cavitati si coridoare, sau "activat" ( in urma exploziei moleculelor de apa ).
Solutia apoasa de la robinet, intra in sistemul de camere si coridoare din ce in ce mai inguste si a caror suprafata inseamna, peste 125 de hectare/kg, sau 1 km patrat/kg, pentru filtrele obisnuite, iar la nivelul peretilor acestor porozitati, ara loc fenomenul de adsorbtie- procesul de aderenta/ lipire si coeziune a unor substante aflate intr-un lichid sau gaz, de o suprafata solida, rezultand un "film". Peretii porilor au o incarcatura usor electropozitiva, fapt ce permite, atragerea sau lipirea substantelor dizolvate in apa-ionii negativi- sa ramana lipite de pereti. Cei mai eficienti carbuni, sunt cei cu dimensiuni ale porilor, situate intre 0,5 si 50 de microni. Sunt eliminate din apa prin absorbtie sau adsorbtie, sau reducere catalitica, clorul si compusii organici volatili, pesticidele, hidrocarburile ( benzen, fenoli- dau culoare galbena a apei ), solventii dar si sute de substante chimice aflate, in apa de la robinet.
Concluzie: Aparati-va sanatatea si nu tratati apa cu indiferenta.

Motto: Nu doriti calitate, cumparati de la altii.